• 01. Biserica Sfantul Vasile Galati.jpg
  • 02.Biserica Sfantul Vasile Galati .jpg
  • 03.Biserica Sfantul Vasile Galati .jpg
  • 04.Biserica Sfantul Vasile Galati .jpg
  • 05.Biserica Sfantul Vasile Galati .jpg
  • 06.Biserica Sfantul Vasile Galati .jpg
  • 07.Biserica Sfantul Vasile Galati.jpg
  • 08.Biserica Sfantul Vasile Galati.jpg

Înainte de anul 1922 terenul din partea sud-vestică a Municipiului Galaţi începând de la Dunărea până la tunel a fost însămânţat cu porumb şi păioase, având şi spaţii libere în care făceau exerciţii soldaţii regimentelor, iar cetăţenii făceau plimbări şi jocuri, când se înapoiau de la hramul bisericii din Fileşti la Sf. Treime.

Putem afirma că pe acest teren a răsărit ca din poveşti un cartier nou. El s-a construit foarte repede între anii 1922-1926, în urma împroprietăririi cu parcele de locuinţe acordate luptătorilor demobilizaţi din primul război mondial 1916-1918, fapt pentru care a fost denumit “Cartierul Demobilizaţilor”. Cei care au trăit în acei ani afirmă că pretutindeni se auziau ciocănituri şi tot felul de lucrări, în urma cărora apărea peste noapte o nouă locuinţă. Au mai apărut apoi pe la colţuri prăvălii şi cârciumi, iar când numărul cetăţenilor stabiliţi aici s-a mărit, aceştia au constatat necesitatea zidirii unei biserici şi a unei şcoli.

Din iniţiativa zeloşilor credincioşi Buluc Alexandru, Palade Neculai şi Movilă Florea s-a autoformat un Comitet de Construcţie, care în anul 1929 a pus temelia actualei biserici cu hramul “Sfântul Vasile cel Mare” pe terenul destinat în acest scop în suprafaţă de 2597 mp., pe strada centrală numită a Eroilor, ulterior România Mare, după care a primit denumirea de “Strada Scânteia”. Stilul celor 3 cupole este romanic, iar biserica are cafas interior şi exterior.

Planul bisericii Sfântul Vasile a fost întocmit de arhitectul Popescu Gheorghe în colaborare cu arhitecţii Caranfil şi Dunăreanu, antreprenori fiind Orceg şi Croce, sculptor al catapetesmei Nicolae Marin, iar pictor Robea Vasile.

Sfinţirea bisericii

Din lipsă de fonduri locaşul început în 1929 a rămas la nivel de zidărie aproape un deceniu şi jumătate. Datorită evalviei deosebite a muncitorului Apostol Dănăilă – vicepreşedinte în Comitetul de Costrucţie, acesta a convins pe toţi muncitorii din Port, să cotizeze lunar din propriul salar special pentru terminarea construcţiei bisericii Sf. Vasile. Acest act de jertfelnicie a permis redeschiderea şantierului, continuarea lucrărilor într-un ritm accelerat, încât la 10 noiembrie 1946 noul locaş a fost sfinţit de Prea Sfinţitul Episcop Cosma şi redat cultului, având interiorul spoit humă. Clopotul a fost împrumutat de la biserica Sfântul Spiridon, în greutate de circa 120 kg. şi montat pe stâlpi, iar în inventar numai un rând de veşminte. Curtea fusese împrejmuită c-un gard de scânduri.

Cu prilejul sfinţirii bisericii Comitetul de Construcţie a fixat pe peretele de sud al naosului, între strana arhierească şi prima fereastră spre ieşire, la o înălţime de circa 220 m, un placă de marmură de circa 1/0.70m, având scris pe ea cu litere aurite:

“”Cu vrerea Tatălui şi Sfântului Duh. Ridica-am acest sfânt locaş în anii 1929-1946 cu denumirea de Sf. Vasile cel Mare. Comitetul de construcţie: Ioan Musteaţă Preşed. 1929-1935, Ion Mihăilescu Preşed. 1935-1945. Preot D-tru Drăguş Preşed. 1945-1946...” Urmează numele celor 27 de membri ai Comitetului de Construcţie înscrişi în Actul Comemorativ de sfinţire la fil.1 şi 2, având va încheiere un vibrand îndemn: “Îndeplinitu-ne-am o misiune strămoşească imbold generaţiilor viitoare. 10 noiembrie 1946.”

Spre regret mare, tencuiala nefiind rezistentă această frumoasă placă de marmoră s-a desprins de perete, a căzut şi s-a sfărâmat. Conţinutul acesteia a fost reprodus în tinda bisericii deasupra uşilor de la ieşire.

Prim ctitor a fost Miron Vasile şi Aneta, donator a 80.000 de cărămizi şi 20.000 kg. var, urmat de Dumitrache şi Hariclia Papagheorghiu, care a suportat toată cheltuiala de instalaţie electrică cu fii lor Gheorghe, Eugen şi Nelu.

Reparaţii capitale şi resfinţirea

În anul 1953 conducerea bisericii a procedat la excutarea unei lucrări capitale, reparând toate stricăciunile produse. Concomitent s-a realizat pictura în frescă şi s-a renovat catapeteasma cât şi icoanele cu poate din biserică.

Astfel în anii 1961-1963 s-au executat următoarele lucrări: la acoperişul cupolei centrale cât şi a celor două turle din faţă s-au înlocuit solzii de tablă cu un nou sistem format din rombi încheiaţi între ei în şase părţi; în exterior s-a înlăturat tencuiala veche până la zidărie, aplicându-se alta rezistentă în praf de maromră; în interior s-a executat pictura în frescă în stil neobizantin, de către pictorul Răducanu Gheorghe din Bucureşti, str. Al. Vlahuţă Nr.31 bis, renovând catapeteasma şi celelalte icoane cu poate din biserică.

Resfinţirea bisericii a avut loc la data de 1 septembrie 1963, fiind oficiată de către Prea Sfinţitul Episcop Chesarie al Sfintei Episcopii Dunărea de Jos. Practic acest eveniment a însemnat adevărata terminare a tuturor lucrărilor privind zidirea integrală unei biserici.

Cu acel prilej de resfinţire s-a constatat că hramul bisericii Sf. Vasile se prăznuieşte în fiecare an la 1 ianuarie, când se înmănunchiază cu praznicul “Tăierea împrejur” cât şi cu Anul Nou civil, de care sunt legate multe datini prelungite uneori până în dimineaţă următoare, încât a doua zi, la 2 ianuarie când se prăznuieşte ziua ctitorilor, prezenţa la Sf. Liturghie a credincioşilor devine realmente simbolică.

Pentru a nu minimaliza pomenirea tradiţională a ctitorilor şi totodată având în vedere că la 1 septembrie Sf. Biserică serbează şi Anul Nou Bisericesc, Consiliul Parohial a hotărât permutarea în viitor a zilei de pomenire a ctitorilor de la 2 ianuarie la 1 septembrie a fiecărui an, urmând ca această hotărâre să fie adusă la cunoştinţă enoriaşilor spre urmare.

Deşi parohia şi biserica Sf. Vasile este relativ nouă, totuşi înventarul acesteia se găsesc şi unele cărţi de cult de valoare istorică, scrise în literă cirilică, fiind donate de alte parohii din Galaţi.
Odată cu formarea parohiei Sf. Vasile prin rearondarea ce s-a efectuat de la 1 decembrie 1950 i s-a atribuit un cler format din:

  • Pr. Dumănescu Boris – paroh
  • Pr. Berezescu Vasile
  • Pr. Cuciurescu Eugen
  • Cântăreţ Silion Nicolae
  • Cântăreţul dirijor: Ceapraga Gheorghe

Începând cu anul 1962, în etape succesive, fostul, fostul “Cartier al Demobilizaţilor” a început să fie demolat chiar în perimetrul parohiei Sf. Vasile. În locul vechilor case particulare apar cartierele Ţiglina 1, Ţiglina 2, apoi Ţiglina 3, pe raza parohiei noastre având microraioanele 16, 17 şi 18, suplimentate cu noul cartier Dunărea, având şi acestea microraioanele 19, 20, 21 totalizând un număr de circa 33.000 de apartamente cu o populaţie de circa 90-100 mii de suflete. An de an parohia Sf. Vasile s-a aflat şi se află în permanenţă creştere.

La 1 decembrie 1970 s-a înfiinţat postul 4 de preot: Pr. Teoharie Ioan
La 20 februarie 1971 a fost reîncadrat pr.Popovici Vasile în postul III vacant.
Astfel la 1 iulie 1971 parohia era deservită de 4 preoţi şi 3 cântăreţi.

Întrucât nici unul dintre preoţi nu locuia lânga biserică, ceea ce prejudicia activitatea pastoral bisericească încâlcând totodată şi obligaţiile statuare, s-a luat hotărârea fermă de a se construi o casă parohială. Demersurile oficiale de aprobare erau începute încă din anul 1967, repetându-se cu „Autorizaţie pentru construcţii de lucrări”  cu nr.103 din 2 aprilie 1975, având ca obiect construirea casei parohiale în curtea “Bisericii Sf. Vasile”.

Deci contractul de zidire încheiat cu Întreprinderea “Constructorul” stabilea termenul de un an pentru terminarea ei, practic lucrările s-au prelungit până la 1979 din cauza lipsei de materiale. Menţionăm că dirigintele de şantier ne-a iconomisit 260.000 lei prin corectarea situaţiilor de lucrări nereale şi 156.000 lei reprezentând diferenţa materialelor folosite de calitate mai inferioară, decât cea prevăzută în contract; în total dirigintele a realizat o iconomie de 416.000 lei. Casa are în total 3 apartamente a 2 camere şi bucătărie, o garsonierp cu bucătărie şi cancelaria parohială.

29 decembrie 1979 – Sfânta Episcopie a transferat pe postul III pe preotul Ştefan Ilie.

Postul de paroh a fost preluat în mai 1980 de Pr. Codreaunu Cezar.
La 1 noiembrie 1984 postul de preot paroh a fost preluat de Pr. Malaxa Ioan. Instalarea acestuia s-a făcut într-un cadru festiv în duminica de 11 noiembrie 1984, cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop, de cătreă bătrânul său predecesor pr. Boris Dumănescu.

Datorită construirii de blocuri într-un ritm accelerat, în două decenii parohia Sf.Vasile atinsese o mărime excesivă, asemenea unui oraş. De aceea, în mod firesc, prin desprindere de la aceasta au luat fiinţă trei parohii, după cum urmează:

La 1 decembrie 1985 s-a înfiinţat parohia “Dunărea”, schimbându-i-se ulterior numele în “Sf. Ana”  formată din microraionul 19, având ca paroh pe pr. Teoharie Ioan, fost preot în postul IV la biserica Sf. Vasile cât şi cântăreţul Silion Atanasie din postul III de la aceeaşi biserică.

La 1 august 1990 a luat fiinţă parohia Sf. Ioan Botezătorul prin dezlipirea de la parohia Sf. Vasile a microraionului 21 şi transferarea ca paroh a preotului Oanele Gheorghiţă din postul IV.
De asemenea la 1 octombrie 1991 a luat fiinţă şi parohia Sf. Ilie prin aceeaşi procedură, adică desprinderea microraionului 17 de la parohia Sf. Vasile.

În modul acesta a fost descompusă uriaşa parohia Sf.Vasile. Din una singură au apărut 5 parohii. În consecinţă de la 1 oct 1991, componenţa parohiei Sf.Vasile, s-a redus numai la microraionului 16, iar personalul clerical s-a diminuat de la 4 posturi la 2 posturi de preot şi de la 3 de cântăreţi la 2. În postul de preot paroh a rămas în continuare pr.paroh Malaxa Ioan şi preotul Berezescu Vasile, iar în cele de cântăreţi Ciobanu Petru şi Dumitrache Constantin.

În 1992 pe 14 iunie, la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt biserica a fost resfinţită în urma unor lucrări de consolidare impuse de cutremurul din 1986 care a afectat biserica. Slujba resfinţirii s-a oficiat în interiorul bisericii de Prea Sfinţitul Arhiereu Vicar Casian Gălăţeanul înconjurat de un mare număr de preoţi şi diaconi.

“În cei 48 de ani de când mă găsesc aici, preocuparea permanentă a clerului slujitor a fost apărarea credincioşilor împotriva prozelitismului sectar. Lucrarea aceasta s-a realizat printr-o intenstă activitate predicatorială, oficierea solemnă şi profund religoasă a Sf. Liturghii şi a celorlalte slujbe precum şi acţiunile de caritate publice şi individuale.

Va rămâne unicat metoda practicată începând din anul începând din anul 1949 până în prezent de a ţine o cateheză de învăţare a cântării omofone de 10 minute, cu tot poporul, în fiecare duminică, înainte de miruire, după cartea editată de Sf. Sinod ce cuprinde răspunsurile Sf. Liturghii, tropare, imne şi colinde.

Tot unicat va rămâne şi formarea corului pe 4 voci începând din anul 1948, din credincioşi şi credincioase ce n-au pretins nicio remunerare bănească pentru această activitate religioase de slăvire a lui Dumnezeu. De atunci până-n prezent în toate duminicile la Sf. Liturghie răspunsurile sunt date omofonic de tot poporul până la citirea Sf. Evanghelii. În continuare pâna la otpust cântă corul, exceptând Crezul şi Tatăl nostru, pe care deasemeni le cântă poporul.

Slujbe arhiereşti în parohia noastră

Consider că reprezintă tot un act memorial şi slujbele arhiereşti oficiate la Biserica Sf.Vasile. după actul de sfinţire din 10.XI.1946, acestea constituind momente harice şi de întărire a credinţei credincioşilor atactă permanent de prozelitism.

  • PS Episcop Antim Nica – 4.apr.1948 – Sfânta Liturghie
  • PS Episcop Antim Nica – 1949 – Duminica a IV-a din post - Sfânta Liturghie
  • PS Episcop Antim Nica – 1950 – Duminica mironosiţelor - Sfânta Liturghie
  • PS Chesarie Păunescu – 26.iun.1952 –Sfânta Liturghie
  • PS Chesarie Păunescu – 1954 – Duminica a IV-a din Post – Sfânta Liturghie
  • PS Chesarie Păunescu – 1957 – Duminica a V-a din Post – Sfânta Liturghie
  • PS Chesarie Păunescu – 1.sept.1963 – Sfânta Liturghie
  • PS Chesarie Păunescu –1966 – Duminica a II-a din Post – Sfânta Liturghie
  • PS Arhiereu-Vicar Gherasim – 1 ian. 1968 – Sfânta Liturghie
  • PS Arhiereu-Vicar Gherasim – 23 mar. 1969 – Sfânta Liturghie
  • PS Arhiereu-Vicar Gherasim – 1 oct. 1970 – Sfânta Liturghie
  • IPS Antim Nica – 1974 - Prima săptămână a postului mare – Canonul cel Mare al Sf Andrei Criteanul
  • IPS Antim Nica – 1975 - Prima săptămână a postului mare – Canonul cel Mare al Sf Andrei Criteanul
  • IPS Antim Nica – 9 mar. 1975 – Sfânta Liturghie
  • IPS Antim Nica – 22 feb. 1976 – Sfânta Liturghie
  • IPS Antim Nica – 4 dec. 1976 – Sfânta Liturghie
  • IPS Antim Nica – 11 feb. 1979 – Sfânta Liturghie
  • IPS Antim Nica – 27 apr. 1980 – Sfânta Liturghie
  • IPS Casian Crăciun++++

Gânduri excepționale ale Sf. Vasile cel Mare la începutul postului

Partea I

Partea a II-a